am vazut astazi cinci lucruri aparent banale pe care nu vreau sa le uit niciodata
pe drum in jos de la o statiune din creierii muntilor, doua jucarii stricate de-ale lui minulescu se dau in leagan. asta e batranetea pe care vreau sa o traiesc
o casa pe strazile brasovului, arhitectura veche, constructie usor darapanata, vopsita intr-un verde care, pentru prima oara poate, nu pare nepotrivit. muscate rosii la ferestre. asta e casa in care vreau sa traiesc
un batran pe o banca din parc, singur si privind in cenusiul trotuarului. palarie, baston, haina cu batista in buzunarul de la piept. elegant dupa o moda ce nu mai e la moda. pare amarat. atat de amarat incat ti se frange inima si parca cerul sta sa ploua doar pentru el. nu stiu daca i-a murit sotia. stiu doar ca, desi suna egoist, daca e sa mor inaintea celui cu care imi voi imparti viata, asta e durerea pe care vreau sa o starnesc.
un magazin de vechituri vizavi de casa cu muscate rosii. in fata, expusa, o masina de scris care ma striga. nu are cerneala sau hartie, evident, dar nu ma pot abtine sa ii apas tastele. nu e nici pe departe ca un laptop. nu e tehnologie. e pur si simplu dragoste. asta e instrumentul pe care vreau sa il stapanesc.
doua batrane carora le ceri indicatii. una inalta si subtire, alta scunda si plinuta. nu au nimic in comun la prima vedere decat tunsoarea paj, scurta si ninsa. mai e ceva insa. zambesc. se opresc, iti raspund, iti zambesc. nu o fac in sila. cu bunatate. le sclipeste in ochii. nu vezi asta in coltul meu de lume, desi e doar cu un numar de kilometri mai la sud. bunatatea asta. asta e ce vreau sa imi amintesc.
pe drum in jos de la o statiune din creierii muntilor, doua jucarii stricate de-ale lui minulescu se dau in leagan. asta e batranetea pe care vreau sa o traiesc
o casa pe strazile brasovului, arhitectura veche, constructie usor darapanata, vopsita intr-un verde care, pentru prima oara poate, nu pare nepotrivit. muscate rosii la ferestre. asta e casa in care vreau sa traiesc
un batran pe o banca din parc, singur si privind in cenusiul trotuarului. palarie, baston, haina cu batista in buzunarul de la piept. elegant dupa o moda ce nu mai e la moda. pare amarat. atat de amarat incat ti se frange inima si parca cerul sta sa ploua doar pentru el. nu stiu daca i-a murit sotia. stiu doar ca, desi suna egoist, daca e sa mor inaintea celui cu care imi voi imparti viata, asta e durerea pe care vreau sa o starnesc.
un magazin de vechituri vizavi de casa cu muscate rosii. in fata, expusa, o masina de scris care ma striga. nu are cerneala sau hartie, evident, dar nu ma pot abtine sa ii apas tastele. nu e nici pe departe ca un laptop. nu e tehnologie. e pur si simplu dragoste. asta e instrumentul pe care vreau sa il stapanesc.
doua batrane carora le ceri indicatii. una inalta si subtire, alta scunda si plinuta. nu au nimic in comun la prima vedere decat tunsoarea paj, scurta si ninsa. mai e ceva insa. zambesc. se opresc, iti raspund, iti zambesc. nu o fac in sila. cu bunatate. le sclipeste in ochii. nu vezi asta in coltul meu de lume, desi e doar cu un numar de kilometri mai la sud. bunatatea asta. asta e ce vreau sa imi amintesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu