duminică, 18 mai 2014

In care ma intorc la conditia umana

Cu multumiri profesorului de fizica, pentru ca nu s-a gandit sa ma intrerupa din scris


Chiaroscuro


Suntem abstracti: o ploaie de oase chinuite
Scapate-n zgura lumii de-un Dumnezeu ciudat,
Suntem aritmici si diformi, sculpturi ciobite
Lasate-n vant si soare de-un sculptor dezolat.

Suntem picturi de geniu calcate in picioare,
O opera de arta ce n-are apogeu,
Suntem ideea pura a unui oarecare,
Ce ne-a creat din pleava ca sa se cheme zeu.

Suntem uzati, batrani si parasiti de soarta,
Idee pura, veche, dar fara scop concret,
Suntem distanta clara dintre tabu si arta,
Suntem o pata muta ce zace pe tapet.

Suntem umani si cruzi si insensibili,
Furtuna si napasta gonite spre aval,
Suntem blestem de sus, si ilizibi,
Ne cernem penitenta in scop colateral.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu